_{ONG-uri, politicieni și opinie publică — cum o ecuație falsă a transformat protecția în problemă}

Există o credință larg răspândită: o pădure sănătoasă este o pădure neatinsă. Sună logic, sună ecologic. Și este, fundamental, greșit — cel puțin în cazul Pădurii Băneasa. Această confuzie a contribuit direct la vulnerabilitatea cu care Băneasa a intrat în furtuna din iulie 2025.


Silvicultura nu este exploatare — este medicina pădurii5


Răriturile nu sunt tăieri comerciale. Sunt echivalentul unui tratament medical: elimini ce este bolnav sau disfuncțional pentru a permite ecosistemului să se regenereze sănătos. Un arboret de stejar sănătos necesită rărituri regulate în tinerețe. Fără ele este sufocat. Tăierile de igienă înlătură arborii bolnavi care devin focare de insecte și boli fungice.

"Deciziile politice care au favorizat interzicerea tratamentelor corespunzătoare au ignorat principiile fundamentale ale silviculturii: continuitate, stabilitate, productivitate și diversitate." — Raport tehnic, Comisia de Mediu



Datele sunt concludente: răriturile s-au realizat pe mai puțin de 60% din suprafețele prevăzute. Tăierile de igienă — sub 50% din necesar. Nu din lipsă de voință a silvicultorilor, ci din cauza presiunii externe: campanii mediatice, contestații administrative, presiune politică. Intenția era protejarea pădurii. Efectul a fost exact invers.
Protecția reală înseamnă silvicultură urbană responsabilă: rărituri planificate, reintroducerea stejarului, reconstrucții silvice acolo unde structura s-a degradat. O pădure sănătoasă nu este o pădure abandonată. Este o pădure îngrijită.