_{De la crâng boieresc la pădure dezechilibrată — o cronologie a deciziilor care au schimbat fața unui ecosistem}

Dacă ai merge în Pădurea Băneasa cu un silvicultor experimentat și l-ai întreba ce vede, răspunsul ar fi mai puțin romantic decât te-ai aștepta: o pădure dezechilibrată, o structură distorsionată, un ecosistem care poartă în el cicatricile a 150 de ani de decizii greșite, politici contradictorii și intervenții blocate la timp.


Înainte de 1948: Crângul boieresc


Până la naționalizarea din 1948, Pădurea Băneasa aparținea boierilor și instituțiilor religioase. Era gospodărită în regim de crâng — un sistem silvic vechi, orientat spre producție rapidă: tăieri frecvente, regenerare vegetativă din lăstari, cicluri scurte. Stejarul — specia valoroasă, cu creștere lentă — era dezavantajat sistematic față de tei, carpen și ulm.

1985: Decizia care a schimbat totul

"În urma unei reorientări radicale a politicii forestiere, tovarășul Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea executării tăierilor în verde, inclusiv a lucrărilor de îngrijire — răriturile." — Document tehnic oficial

Un singur ordin, emis în 1985, a anulat decenii de muncă silvică. Fără rărituri, teiul și carpenul au sufocat stejarul tânăr. Consecințele sunt vizibile și astăzi: proporția stejarului a scăzut de la 54% (2000) la 42% (2020) și continuă să scadă.


1990-2020 Blocajul post-comunist

Presiunea ONG-urilor și activismul de mediu au blocat sistematic lucrările silvotehnice. Răriturile s-au realizat pe mai puțin de 60% din suprafețele prevăzute. Tăierile de igienă — sub 50%. Rezultatul: o pădure îmbătrânită, dezechilibrată, cu arborete derivate de tei și carpen, pregătită pentru dezastru.